Solicitări către Instituții

Acțiuni ABVAV
Către toți gestionarii faunei cinegetice din România:
 
          Noi, Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare, rugăm toți gestionarii care au primit acea hârtie de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin care li se propune semnarea contractelor de prestări servicii în vederea intervenției la carnivorele mari în baza OUG nr. 81/2021, să refuze categoric dacă au câtuși de puțină onoare și dacă au înțeles situația și modul cum s-au derulat lucrurile  in ultimii ani!
 
         Administratorul, adică Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a fost cel care a încălcat primul, fară nicio justificare, contractele de gestionare, forțând practic gestionarii să piardă o sursă importantă de venit pe care o obțineau din vânătoarea la carnivorele mari!
 
         Valorile redevențelor au fost calculate în funcție de bonitatea fondurilor cinegetice, incluzând cotele de recoltă sau de intervenție la carnivorele mari, iar după oprirea vânătorii, repetăm, fără nicio justificare măcar rezonabilă, administratorul nu a inițiat renegocierea contractelor de gestionare sau reducerea valorii redevențelor, așa cum era normal!
 
         Și atunci, de ce să accepte gestionarii această umilință de a scoate tot ei administratorul din încurcătura în care a intrat singur, pe niște sume derizorii?
 
         Faptul că încălcarea respectivelor contracte de gestionare de către Minister, în repetate rânduri dacă includem și întârzierea cotelor de recoltă de anul trecut și de anul acesta, nu a fost denunțată de către gestionari, este rezultatul lipsei de cunoștințe juridice, lehamitea sau teama de eventuale controale!
 
         Gestionarii care vor fi tentați să accepte semnarea acestor contracte de teama acestor controale, ar face mai bine să își schimbe modul de administrare al faunei cinegetice, să facă eforturile necesare pentru a se pune în regulă și să nu mai fie la cheremul administratorului și gata să fie constrânși de acesta, pentru că cei care vor pierde până la urmă sunt vânătorii care susțin financiar această activitate, iar banii acestora trebuie investiți numai în administrarea fondurilor cinegetice de către gestionari, tocmai pentru a nu se ajunge în situația de a mai fi amenințați cu controale dacă nu se supun.
 
         Gestionarii sunt finanțați în mare parte de către vânători, și au obligația să apere interesele acestora, iar dacă vânătorii vor fi forțați să stea acasă si să nu mai vâneze, nu vor mai fi bani nici pentru gestionari și implicit nici pentru administrator. Oricum, acele prestări de servicii vor trebui făcute cu ajutorul vânătorilor, care sunt blamați peste tot, făcuți criminali, psihopați fără ca Justiția sau instituțiile statului împotriva discriminării să se sesizeze și să-și facă treaba! Vânătorii nu au ajuns gunoierii României!
 
          Să nu uităm că scăderea alarmantă a efectivelor de cervide din cauza înmulțirii carnivorelor mari este trecută cu vederea de către administrator, tot în dauna vânătorilor si a gestionarilor! Pentru administrator doar ursul, râsul și lupul contează, pentru a fi pe placul opiniei publice. Nu mai contează deloc părerea specialiștilor și a celor cu care administratorul are contracte de gestionare semnate!
 
          Așadar, rugăm toți gestionarii să respecte vânătorii care le plătesc cotizații și să nu mai accepte acest circ mediatic al ONG-urilor și al celor puși în funcții cheie în instituțiile statului doar pentru a face jocul acestor organizații!
 
Cu stimă,
Președinte ABVAV,
Adrian Lică
 


05.08.2021

Plangere-penala-Gabriel-Paun-1
Descarcă

02.08.2021

Stimate domnule ministru Tanczos Barna,

Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare, denumită în continuare “A.B.V.A.V”, vă roagă să luați imediat toate măsurile necesare în vederea obligării factorilor de decizie de a acționa conform legii, pentru ca arderile de miriști și de vegetație uscată și incendiile de păduri să înceteze în România!

De zeci de ani arderile neautorizate de miriști și mai ales necontrolate pe timpul nopții sau pe vânt puternic mistuiesc sute de mii de hectare de terenuri agricole, cauzând pierderi semnificative și în rândul populațiilor speciilor de faună cinegetică, distrugându-le habitatul în perioada de înmulțire și reproducere. Astfel, păsările și mamiferele care scapă totuși din calea flăcărilor părăsesc acele zone și, pentru următoarele luni, până la refacerea completă a habitatului, acestea nu mai revin, fenomenul ducând ireversibil la pierderea echilibrului ecologic.  

Ne aflăm în anul 2021, iar tehnologia permite tocarea paielor de pe un hectar de miriște în doar câteva minute, la fel și cosirea și strângerea vegetației uscate. Suntem singura țară din Europa în care, pe un drum european, cum este de exemplu Craiova – Calafat, întâlnim atât ziua, cât și în timpul nopții, zeci de incendii în care mii de hectare de miriște și vegetație uscată, ard în continuu.

Nu contează că sunt zone cu secetă prelungită sau că vântul este puternic, ba din contră, exact atunci proprietarii de terenuri agricole sau chiar marii arendași pun foc fără a lua în considerare consecințele. Aceste incendii nesupravegheate duc deseori la ce este cel mai grav: incendiile de pădure.

ABVAV a făcut adrese către Garda de Mediu, unitate subordonată Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor și a cerut, în temeiul legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, cu modificările și completăriel ulterioare, să ne comunice demersurile făcute la nivel local, dar și central, pentru prevenirea incendiilor de pădure și a incendiilor neautorizate ale vegetației uscate și miriștilor din terenurile agricole, precum și câte acțiuni de constatare ale acestui fenomen au fost efectuate și câte amenzi contravenționale au fost aplicate autorilor, precum și valoarea acestora, dar și numărul de infracțiuni de distrugere care au fost constatate împotriva autorilor care au incendiat păduri sau terenuri de vegetație uscată, respectiv miriști.                                Am primit răspuns că există o colaborare cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, iar agenții constatatori ai acestora aplică scăderi din subvenții pentru aceste practici.

Conform propriilor reguli, ale APIA, tăierile de subvenții pentru aceste distrugeri necontrolate sunt minime, începând cu 10% în primul an, crescând progresiv dacă abaterile se repetă. Având în vedere că de regulă se cultivă grâu din doi în doi ani, este nevoie de cel puțin 5-6 ani pentru ca un agricultor să ajungă la o pierdere a subvenției de 50%, asta presupunând că de fiecare dată când va incendia miriștea sau vegetația uscată, acesta va fi prins și sancționat.

Domnule Ministru, aceste măsuri sunt pur și simplu batjocoritoare având în vedere pagubele imense pe care incendiile de miriște, vegetație uscată și pădure le aduc populațiilor de faună cinegetică și habitatului acestora și vă cerem imperativ să luați imediat toate măsurile necesare pentru schimbarea legislației prin interzicerea totală a incendiilor de pe terenurile agricole!

Cu stimă,

Președinte ABVAV,

Lică Adrian Liviu

02.08.2021

Către Ministerul Mediului,

În atenția Domnului Ministru Tanczos Barna,

Stimate Domnule Ministru,

Noi, Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare, am aflat cu surprindere din articole de presă că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, pe care dvs. îl conduceți, se opune prin apel sentințelor prin care instanțele de judecată acordă despăgubiri victimelor atacurilor urșilor.

Astfel:

– În 2017, o fetiță de 11 ani din Răstolița jud. Mureș a fost rănită de un urs ziua în amiaza mare în curtea casei și a primit din partea primei instanțe de judecată daune de 60.000 lei. MinisterulMediului, dar și familia victimei au contestat decizia, iar sentința finală a fost o despăgubire de 20.000 euro.

– În 2018, un bărbat din Băile Tușnad care se deplasa de la domiciliul său la gară, a fost atacat și rănit de un urs. În primă instanță i s-au acordat daune de 24.000 lei. Decizia a fost contestată atât de victimă cât și de Ministerul Mediului, iar instanța a acordat victimei o despăgubire de 15.000 euro, la care Ministerul Mediului din nou a făcut apel, urmând să se stabilească un nou termen de judecată.

– În 2015, pe raza localității Ciobotan din jud Mureș, o femeie a fost atacată și rănită de un urs. Decizia Judecătoriei Reghin, prin care se acordă victimei despăgubiri de 70.000 lei, a fost contestată de Ministerul Mediului și se va judeca pe 9 septembrie a.c.

– În octombrie 2020, două persoane, soț și soție, din localiateaToaca, jud Mureș, au fost atacate și rănite în curtea casei de către un urs. Decizia Judecătoriei Reghin a fost ca Ministerul Mediului să despăgubească victimele cu suma de 30.000 de euro. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a făcut și de această dată apel.

Acestea sunt doar câteva cazuri documentate din presă. Având în vedere numărul mare de personae rănite și decedate în ultimii ani și în special în ultima vreme, în atacuri ale unor urși agresivi, e de așteptat ca un mare număr de procese intentate Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor de către victime să fie deja pe rolul instanțelor, sau urmează a fi începute.

Având in vedere că:

– Traumele fizice și psihice ale victimelor atacurilor urșilor sunt deosebit de grave și de cele mai multe ori ele nu pot fi compensate financiar, indiferent de valoarea despăgubirilor;

– Statul Român, prin Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin decizia de a se interzice vânătoarea, ca unică metodă de prevenție, este singurul vinovat de producerea acestor atacuri;

– Despăgubirile acordate de instanțele de judecată sunt mereu în concordanță cu gravitatea traumatismelor victimelor;

– Cheltuirea banului public este nejustifictă în procese lipsite atât de moralitate, cât și de temeinicie (așa cum s-a dovedit în cazul sentințelor definitive anterioare):

Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare vă solicită să dispuneți de îndată departamentului juridic al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, să accepte fără a mai contesta deciziile instanțelor de judecată, acest fapt reprezentând atât recunoașterea vinovăției Ministerului Mediului și scurtarea calvarului victimelor care își caută dreptatea în justiție, precum și o economie însemnată a sumelor pe care, așa cum s-a dovedit, le-ați pierdut și le veți pierde în continuare în aceste procese.

Cu stimă.

Președinte ABVAV,

Lică Adrian Liviu

21.07.2021

Către

Domnul Președinte Klaus Iohannis

Domnul Prim Ministru Florin Cîțu

Domnul Ministru al Mediului Tanczos Barna.

Domnilor/Doamnelor Parlamentari(e),

Trusturi de presă

          Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare, denumită în continuare “A.B.V.A.V”, pleacă de la următoarele premise în exprimarea poziției sale privitor la gestionarea populației de urs brun din România:

– România are cea mai mare populație de urși din Europa, fapt recunoscut până și de cei mai înverșunați contestatari ai vânătorilor.

– Până în 2016, această minunată specie a fost gestionată responsabil de către vânătorii din România.

– Până în 2016 numărul atacurilor asupra oamenilor, numărul atacurilor asupra animalelor domestice sau stupinelor,            numărul atacurilor asupra locuințelor, restaurantelor, pensiunilor, numărul urșilor prezenți în localități, numărul urșilor accidentați sau omorâți de trenuri sau autoturisme, numărul urșilor prinși în capcane, numărul alertelor prin 112, a fost foarte redus, acceptabil social, sau moral.

– Extinderea arealului firesc al urșilor este o realitate, aceștia ajungând în zone de câmpie precum județul Galați, câmpia din județul Botoșani, sau vecinătatea orașului Găești (la 30 de km de București).

– Uniunea Europeană nu interzice controlul populației urșilor prin vânătoare.

– Concepția statelor UE și a majorității covârșitoare a statelor lumii asupra speciilor nepericlitate este că acestea constituie RESURSE REGENERABILE ce trebuie exploatate rațional, fără a pune aceste specii în pericol, în beneficiul societății.

– NU există nici un document UE care să interzică vânătoarea pentru trofeu, de altfel acest concept fiind unul inventat de activiștii de mediu.

– Constituția României prevede protecția de către stat a vieții, integrității fizice și a proprietății private.

– Numărul oamenilor omorâți sau răniți de urși, precum și pierderile din sectorul zootehnic, plasează România pe locul 1 în lume în acest domeniu, la mare distanță de oricare altă țară.

– Există exemple ale unor state europene, precum Suedia sau Finlanda, în care, cu toate că suprafața împădurită este de 4-5 ori mai mare decât a României și numărul urșilor este de cel puțin 3 ori mai mic, controlul populației se face prin vânătoare.

– Toate țările UE care au un număr semnificativ de urși precum Suedia, Finlanda, Croația, Slovacia, Bulgaria, Slovenia, utilizează vânătoarea pentru controlul populației urșilor.

– Vânătorii din România și personalul salariat al asociațiilor de vânătoare NU sunt specializați în “războaie de gherilă” în localități alături de entități militarizate (așa cum sunt jandarmii).

– Personalul salariat al asociațiilor de vânătoare, în general NU are dotarea necesară împușcării urșilor și NU este specializat în acest fel de vânătoare.

– Riscurile asupra vieții sau integrității fizice a membrilor echipei de intervenție sau a locuitorilor din zonele vizate de aceste acțiuni, în cazul respectării metodologiei propuse de OUG este inacceptabil.

– Practica tranchilizării animalelor sălbatice arată că acest procedeu este posibil doar dacă animalul este la o distanță mică, ceea ce în cazul urșilor agresivi este extrem de riscant pentru echipa de intervenție.

– În ultimii ani de când vânătoarea nu s-a mai făcut în baza principiilor, metodologiei și științei cinegetice,  comportamentul urșilor a devenit aberant, astfel, o parte semnificativă a populației urșilor nu mai prezintă frică față de om, față de localități, autovehicule etc. Toți acești urși cu acest fel de comportament anormal prezintă un pericol major pentru populație. Vânătoarea este singura posibilitate prin care aceste exemplare pot fi extrase din natură și de readucere a populației urșilor la un comportament firesc.

– Atribuirea responsabilității în privința faunei sălbatice administrațiilor locale (primăriilor) este un nonsens, acele persoane neavând nicio competență în aceste probleme.

– Cheltuielile statului privind rezolvarea situațiilor punctuale de pericol cauzate de urși vor fi foarte mari, având în vedere numărul mare de entități implicate în “operațiunile” prevăzute în OUG, sumele provenind din bugetul statului, deci din taxele și impozitele tuturor contribuabililor. Acest lucru este inadmisibil pentru o țară aflată pe unul din ultimele locuri din UE privind veniturile populației, sistemul de asistență sanitară pentru cetățeni, speranța de viață, mortalitatea infantilă, analfabetism, migrație a forței de muncă, poluarea mediului cu deșeuri. Există cu siguranță multe alte domenii în care aceste sume ar putea fi folosite în folosul cetățenilor. Toate acestea în condițiile în care li se refuză asociațiilor de vânătoare valorificarea legală a acestei resurse de vânat, resursă gestionată responsabil până în 2016 de către acestea pe cheltuiala lor.

– Țările cele mai bogate din Europa fie că nu mai au nici un urs, așa cum este în Germania sau Elveția, fie că numărul urșilor este cu totul nesemnificativ (maxim câteva zeci de exemplare), așa cum e în Austria, Italia, Franța, Spania. Aceste țări nu acceptă nici un urs relocat din România. Culmea, cele mai vocale țări care, prin vocea cetățenilor și chiar a liderilor lor, încearcă să ne dea noua lecții, “au terminat” populația de urși tocmai prin oprirea vânătorii la această specie. Aceste țări nu doresc nici să relocheze urșii la ei, dar ne arată cu degetul. Paradoxal, asociațiile implicate în protecția mediului în România își găsesc o mare parte din finanțare tocmai în aceste țări (Germania, Austria, Elveția).

– Vânătoarea urșilor este unica metodă de gestiune responsabilă a speciei, care nu necesită cheltuirea banului public, ci dimpotrivă, aceasta are un aport important în economie prin redevențele achitate statului, prin taxele de vânătoare, prin numărul mare de salariați ce sunt angrenați în activitatea cinegetică, prin activitățile conexe (turism cinegetic, alimentație publică, valorificarea cărnii de vânat, chinologie, etc).

– Relocarea urșilor problemă în alte zone ale României este o greșeală și o cheltuială imensă inutilă, întrucât această așa zisă metodă nu face altceva decât să  mute problema dintr-o zonă locuită în altă zonă locuită.

– Metoda propusă de Ministerul Mediului prin OUG, NU este o metodă de prevenție a atacurilor asupra oamenilor sau animalelor domestice, pentru că intervenția are loc după ce aceste atacuri au avut loc.

– Metoda propusă de OUG nu rezolvă problema blocajului ce va surveni în turismul montan, în sporturile de iarnă, în continuarea activităților tradiționale de recoltare a ciupercilor sau a fructelor de pădure, toate aceste activități, sectoare economice și persoane implicate suferind pierderi însemnate.

– OUG NU rezolvă problema de fond a creșterii numărului de urși și neglijează că, oricare ar fi numărul acestora, ursoaicele dau naștere la fiecare doi ani la 1-4 pui, astfel numărul acestora crescând exponențial.

– Un alt pericol pe termen mediu sau lung pe care îl reprezintă creșterea semnificativă a populației de urși din România este consangvinizarea, care duce ireversibil la scăderea calitătii speciei în lanțul trofic și chiar dispariția acesteia.

– Teoria conform căreia urșii coboară în localități “din cauza defrișărilor și a pierderii habitatului”, nu mai poate păcăli pe nimeni. Daca ar fi așa, am vedea în localități cerbi, căprioare și mistreți, alături de urși. Datele oficiale de la IFN spun că suprafața împădurită a României a crescut în ultimii ani. Chiar și organizația de mediu WWF România recunoaște că avem mai mult cu 500.000 de hectare de pădure. Nu în ultimul rând, se știe că în urma exploatărilor forestiere se dezvoltă vegetație ce constituie atât hrana cât și adăpostul animalelor sălbatice.

– Prin împușcarea urșilor din intravilan se va produce și un dezechilibru pe vârste și sexe, deoarece în localități vin exclusiv urșii tineri și femelele cu pui. Ne vom trezi peste câțiva ani cu o populație de urs îmbătrânită și cu un raport pe sexe dezechilibrat.

– Afirmația domnului ministru cum că din 2016 nu s-a mai făcut evaluarea efectivelor de carnivore mari nu stă în picioare. Această evaluare s-a făcut în fiecare an, împreună cu reprezentanți ai Ministerului Mediului, ai Gărzii de Mediu și ai custozilor ariilor protejate. Nu știm de ce aceste rezultate nu se publică, deoarece ele sunt obținute pe baze științifice folosite de zeci de ani în cinegetică.

– OUG NU prevede despăgubirea familiilor îndoliate de atacurile urșilor sau despăgubirea persoanelor rănite de urși.

– NU exista nicăieri în lume metode de control a populației urșilor prin metode similare cu cele propuse în OUG.

    Având în vedere toate cele de mai sus, ABVAV are următorul punct de vedere asupra proiectului de OUG:

– Consideră că prevederile OUG sunt complet greșite în raport cu situația actuală din România.

– Consideră că organizațiile vânătorești au experiența necesară de a gestiona prin vânătoare în extravilan efectivele de urs, inclusiv cazurile urșilor “problemă”.

– Solicită asociațiilor de vânătoare, gestionare ale fondului cinegetic din România, să NU dea curs presupusului parteneriat din cadrul acestor echipe mixte, să NU expună personalul tehnic la riscuri inutile, să NU expună vânătorii la oprobriul concetățenilor, precum sunt uneori văzuți hingherii.

– Solicită Guvernului și Parlamentului elaborarea unei legi simple și clare la care să participe organizațiile vânătorești, lege care să repună ursul în lista animalelor care se vânează, într-un număr și prin metode stabilite și agreate cu organizațiile vânătorești care au făcut acest lucru responsabil în ultimii 80 de ani, și NU cu așa-zisele organizații de mediu, care prin influența lor au cauzat această situație de profundă anormalitate.

– Solicită Președintelui României să se folosească de prerogativele sale pentru a repune viața și integritatea cetățenilor mai presus de cea a animalelor, așa cum este firesc.

– Solicită Primului Ministru să îndepărteze de îndată pe Consilierul Onorific Gabriel Păun din această poziție partinică de influență politică, unul din responsabilii impasului în care ne aflăm, și să dispună Ministrului Mediului să demareze elaborarea unui proiect legislativ în acord cu propunerea ABVAV, care să țină cont cu adevărat de interesul cetățenilor României în această problemă.

                                                                                                Președinte ABVAV,

                                                                                                Lică Adrian Liviu

20.07.2021

PUNCT DE VEDERE

cu privire la Proiectul de Ordin privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare.

Stimate domnule ministru Tanczos Barna,

Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare, denumită în continuare “A.B.V.A.V”, în urma    consultării Proiectului de Ordin privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de păsări admise la vânătoare, propus spre completare/modificare și dezbatere publică, a constatat următoarele:

  • Anexa 1 preia informații despre efectivele de păsări de pe site-ul Uniunii Europene, acolo unde au fost adăugate de către funcționari europeni din datele trimise de către România la UE. Aceste date sunt preluate de la ONG-uri din România (SOR, Milvus, Rombird) fără niciun spirit critic. Menționăm că nu există metodologii oficiale de evaluare la speciile de păsări migratoare, ci doar norme interne elaborate de diferite organizații. Aceste organizații nu sunt acreditate pentru evaluarea efectivelor de păsări, iar ABVAV își exprimă mari rezerve privitor la acuratețea acestor evaluări.
  • Având în vedere că aceste organizații se opun fără justificare reală activității de vânătoare, dar omit să precizeze despre efectele nocive reale ale agriculturii intensive asupra efectivelor de păsări, ABVAV pleacă în analiza sa cu rezerve mari față de aceste organizații.
  • Efectivele din Anexa 1 nu corespund cu cele din Anexa 2.
  • La unele specii apar evaluări ale efectivelor extrem de precise  (cum s-a realizat asta?), la altele apar efective extrem de grosiere: cioara grivă, cioara-de-semănătură, guguștiucul, ierunca, rața mică, turturica.
  • Unele efective din anexa 2 sunt mult mai mari decât cele din Anexa 1
  • Se observă că funcționarii din minister care au elaborat aceste anexe au consultat site-ul IUCN în privința clasificării speciilor în funcție de gradul de periclitare, însă au făcut asta fără să-și folosească spiritul critic. Singura specie căreia îi poate fi acordat statutul de vulnerabilitate este rața-cu-cap-negru. Nu se justifică astfel scoaterea abuzivă a multor specii din anexe și din ordin, mai ales că Legea 407/2006 este în vigoare, iar speciile respective sunt admise la vânătoare.
  • Un semn că aceste cote de recoltă sunt inutile și fără bază reală este faptul că unele specii au cote de recoltă mai mari decât efectivele din Anexa 2 (gâsca de vară), sau apropiate (rața mare), dar speciile respective nu sunt amenințate cu nimic, dimpotrivă.
  • Cea mai numeroasă specie de pasăre euro-asiatică este ciocârlia (fals numită simbol național), cu efective în jurul a jumătate de miliard de exemplare. Totuși pentru această specie s-a încercat eliminarea abuzivă de la vânătoare. Mai mult, în ciuda faptului că este cea mai numeroasă pasăre de pasaj, ciocârlia a primit în 2019-2020 o cotă de doar 3,3% din efective și s-au recoltat doar 1,4% dintre acestea.
  • De altfel, cotele recoltate din toate speciile în ultimul sezon sunt cuprinse între 0,14% (stăncuța) și 77,89% (coțofana). Asta arată că aprobările venite de la minister pentru cotele de recoltă nu se bazează pe nimic altceva decât pe bunul plac și pixul unor funcționari plătiți din banii noștri.
  • O altă dovadă în acest sens sunt cotele propuse pentru sezonul 2021-2022, care se situează între 8,24% și 82,24% din cotele din ultimul sezon în care s-a putut vâna (2019 – 2020). Cum explică acest fapt cei care au redactat ordinul, din moment ce un sezon întreg (2020-2021) nu s-a vânat la speciile de păsări migratoare, efectivele crescând în mod logic?
  • Iată încă o dovadă: sturzii au cele mai mici cote de recoltă, dar sunt cele mai numeroase  păsări, după ciocârlie.
  • De ani de zile se amestecă în anexele cu cote păsările migratoare cu cele sedentare. Ce caută ierunca (specie sedentară) laolaltă cu prepelița, sau guguștiucul (specie sedentară și chiar antropică) laolaltă cu ciocârlia? Ce caută ciorile, coțofenele și gaițele laolaltă cu sitarii-de-pădure? De ani de zile se stabilesc inutil cote la speciile răpitoare care se hrănesc cu ouăle și puii (chiar de mamifere) altor păsări, cum sunt ciorille, specii care au efective mari și în creștere.
  • Cocoșul de munte se vânează în toată Europa acolo unde există efective. De ce această specie este în România oprită de la vânătoare în mod abuziv?
  • Există discrepanțe orbitoare și inexplicabile la majoritatea speciilor în privința cotelor de recoltă a două sau mai multor fonduri învecinate. Cum explicați că două fonduri alăturate și cu același biotop (bonitate) pot avea cote de recoltă de 1/100 (sau chiar mai disproporționat) la o specie de păsări migratoare?

În urma acestei analize, având în vedere litera și spiritul legii nr. 407/2006, art. 6 alin. (1) lit. a), ABVAV vine cu următoarele propuneri:

  • Pentru sezonul care urmează, 2021-2022, singura modalitate corectă de vânătoare este pe baza limitelor de recoltă/zi/vânător, fără cote defalcate pe fond de vânătoare sau pe țară. Doar așa vom putea măsura corect efectivele de păsări, prin înregistrarea corectă și onestă a recoltei zilnice de către fiecare vânător și centralizate de către asociațiile de vânătoare. Astfel, găsiți mai jos tabelul cu care vă propunem să înlocuiți Anexa 4 din Ordinul Ministrului.
  • Solicităm imperativ includerea în anexele la Ordin a tuturor speciilor ce se vânează, conform legii 407/2006. Ele au fost excluse abuziv și împotriva legii.
  • În toate țările europene (UE și nu numai) este folosit acest sistem și nicăieri nu este nevoie de cote de recoltă pe fonduri.
  • Propunem o reducere a limitei de exemplare/zi/vânător la specia gâsca-de-vară, de la 10 bucăți la 5 bucăți.
  • Propunem o limită pe zi de 1 exemplar/zi/vânător la specia rața-cu-cap-negru, pentru cazurile în care aceasta este împușcată accidental. Nu are niciun rost culpabilizarea vânătorilor pentru astfel de cazuri. De altfel, în multe țări se acceptă acest lucru, chiar și la păsări de pasaj care nu se vânează, cu obligația anunțării acestui fapt, un bun exemplu fiind chiar țara vecină, Ungaria.
  • La multe dintre speciile cu efective mari propunem cote superioare celor din Anexa 4.
  • La unele specii de păsări răpitoare, cele care se hrănesc chiar cu puii altor păsări sau mamifere, limitele nu-și au rostul, de aceea noi propunem fără limită/zi. Efectivele acestor specii sunt oricum extrem de mari.
  • La specia fazan comun, care nu este cuprinsă în prezentul ordin, dar ar trebui să fie, nu-și au sensul limitele, de vreme ce această specie este una introdusă, iar mulți gestionari fac populări cu efective numeroase. De ce ar trebui ca o asociație să populeze cu mii de fazani fonduri de vânătoare, pentru ca apoi să solicite cote de recoltă pentru fazanii pe care i-a plătit chiar ea?
  • Guguștiucul este o specie antropică ale cărei efective exced cu mult evaluările făcute, iar România este una dintre țările cu cele mai mari efective din total. De aceea nu-și au rostul limitările.
  • Facem precizarea că din cei 60.000 de vânători din România, doar o mică parte vânează speciile de păsări de pasaj și respingem din start calculele tendențioase și false ale unor ONG-uri care înmulțesc numărul de vânători cu limitele pe zi și cu zilele de vânătoare dintr-un sezon. Așa ceva este pur și simplu aberant. Dacă scenariile ong-urilor de mediu ar fi corecte, speciile de păsări migratoare ar fi dispărut, întrucât în toate statele UE se vânează conform acestui sistem, și anume, având o limită de păsări pe zi pe vânător, sau chiar fără limite.
  • În sfârșit, este evident că vânătorii sunt primii care doresc ca efectivele de păsări să nu scadă, ca ele să poată fi vânate an de an. Vânătorii sunt cei care gestionează arealurile unde acestea trăiesc, cuibăresc sau pasează, deci știu foarte bine care sunt problemele cu care se confruntă.

Cu respect și considerație.

Tabelul pe care îl propunem pentru înlocuirea anexei 4:

 Specia – conform anexa B din L 407Limită pe zi
1Becațina comună (Gallinago gallinago)10
2Becațina mică (Lymnocryptes minimus)2
3Cioara grivă (Corvus corone cornix)Fără limită
4Cioara grivă sudică (corvus corone sardonius)Fără limită
5Cioara-de-semănătură (Corvus frugilegus)Fără limită
6Ciocârlia-de-câmp (Alauda arvensis)50
7Cocoșarul (Turdus pilaris)50
8Cocoșul-de-munte (Tetrao urogallus)1
9Coțofana (Pica pica)Fără limită
10Cormoranul mare (Phalacrocorax carbonensis)10
11Fazanul (Phasianus colchicus)Fără limită
12Gaița (Garrulus glandarius)Fără limită
13Găinușa-de-baltă (Gallinula chloropus)5
14Gâsca-de-vară (Anser anser rubrirostrid)5
15Gârlița mare (Anser albifrons)10
16Graurul (Sturnus vulgaris)Fără limită
17Guguștiucul (Streptopelia decaocto)Fără limită
18Ierunca (Bonasa bonasia)1
19Lișița (Fulica atra)15
20Porumbelul gulerat (Columba palumbus)Fără limită
21Porumbelul-de-scorbură (Columba oenas)10
22Potârnichea (Perdix perdix)25
23Prepelița (Coturnix coturnix)50
24Rața mare (Anas platyrhynchos)20
25Rața mică (Anas crecca)10
26Rața fluierătoare (Anas penelope)10
27Rața-cu-cap-castaniu (Aythya ferina)5
28Rața moțată (Aythya fuligula)10
29Rața pestriță (Anas strepera)3
30Rața sunătoare (Bucephala clangula)5
31Rața lingurar (Anas clypeata)10
32Rața sulițar (Anas acuta)10
33Rața cârâitoare (Anas querquedula)10
34Rața-cu-cap-negru (Aythya marila)1
35Sitarul-de-pădure10
36Stăncuța (Corvus monedula)Fără limită
37Sturzul-de-vâsc (Turdus viscivorus)50
38Sturzul cântător (Turdus philomelos)50
39Sturzul-viilor (Turdus iliacus)50
40Turturica (Streptopelia turtur)20

10.06.2021

INTERVENȚIE

în sprijinul inițiativei legislative L120/2021 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr.407/2006:

Având în vedere că proiectul de lege cu privire la stabilirea cotelor zilnice la păsările migratoare vine în întâmpinarea unuia dintre obiectivele prioritare ale ABVAV și a observațiilor pe care noi le-am trimis către instituțiile statului inclusiv printr-o scrisoare deschisă, înainte ca acest proiect de lege să apară, scrisoare în care am cerut în mod clar cote zilnice pentru fiecare vănător la păsările migratoare, nu putem decât să sprijinim inițiativa, iar în acest sens vom prezenta în cele ce urmează, pe larg, punctul nostru de vedere vizavi de motivele pentru care dorim și cerem adoptarea respectivei propuneri legislative:

Vânătoarea păsărilor migratoare sau sedentare este reglementată în Uniunea Europeană prin Directiva 79/409/CEE numită Directiva Păsări și prin “Ghidul privind vânătoarea în temeiul Directivei 79/409/CEE a Consiliului privind conservarea păsărilor sălbatice” document elaborat de Comisia Europeană.

Poziția Uniunii Europene în privința vânătorii păsărilor este clar exprimată în Ghidul susmenționat: “Directiva  Păsări  recunoaşte  pe  deplin  legitimitatea  vânătorii  de  păsări  sălbatice  ca  o  formă  de  utilizare  durabilă.  Vânătoarea  este  o  activitate  care  oferă  avantaje  sociale,  culturale,   economice   şi   de   mediu   considerabile   în   diferite   regiuni   ale   Uniunii   Europene.”

În statele Uniunii Europene există două tipuri de reglementări privind numărul păsărilor migratoare ce pot fi vânate, astfel:

-cele mai multe țări au prevederi care limitează numărul de păsări ce pot fi vânate de către un vânător pe zi (ex.Bulgaria, Grecia, Italia, Portugalia);

-alte țări nu au niciun fel de prevederi privind numărul de păsări migratoare ce pot fi vânate, astfel, un vânător poate vâna oricâte păsări migratoare din speciile a căror vânătoare este permisă (ex Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Estonia).

NU există niciun alt stat al Uniunii Europene care să acorde cote de recoltă pentru vânătoare, aferente păsărilor migratoare, pentru că nu există nicăieri in lume studii care să poată fi folosite pentru stabilirea unor astfel de cote. România este singura țară din Uniunea Europeană care azi are acest sistem și care se vrea înlocuit prin acest proiect de lege.

Proiectul de lege, în cazul în care va fi votat și promulgat, nu face decât să așeze România în rândul celorlalte țări ale Uniunii Europene din acest punct de vedere. Limitele zilnice de păsări pe vânător propuse de proiectul de modificare a legii, sunt moderate, în limite asemănătoare cu cele din țările vecine.

Specialiștii Uniunii Europene afirmă in Directiva Păsări că, cităm: “Este puţin probabil ca nivelurile moderate de exemplare vânate să cauzeze  declinul  populaţiilor  de  specii  de  păsări  care  pot  fi  vânate.”              De ce? Pentru că în realitate, sporul natural anual al acestor specii, rezultat prin procesul natural de cuibărire, clocire, eclozare și creștere a puilor, asigură populații suficiente, astfel încât niciuna din speciile care se vânează, să nu fie periclitate.

IUCN (International Union for Conservation of Nature), autoritatea globală care monitorizează fauna sălbatică, situează speciile în pericol de extincție pe o listă roșie, un semnal de alarmă pentru speciile respective.

NICIUNA dintre speciile de păsări migratoare care se vânează în România și care sunt menționate în proiectul de modificare a Legii Vânătorii, nu se regăsește pe IUCN – red list ( www.iucnredlist.org )

Pe de altă parte, păsările migratoare ce fac subiectul proiectului de modificare a legii tranzitează în timpul sezonului de vânătoare numeroase țări. În toate acele țări, ele se vânează dintoteauna. Vânătorii români exercită o presiune redusă asupra acestor specii de păsări, având în vedere numărul mic de vânători, comparativ cu cel al altor țări vecine. 

România are cei mai puțini vânători raportat la populație (1/361) comparativ cu toți vecinii ei și este pe unul dintre ultimele 3 locuri din Europa ca presiune pe vânat (număr de vânători raportat la populație, număr de vânători per km pătrat), mai jos decât noi fiind doar Belgia și Olanda.

Conform ultimului raport FACE, România are aproximativ 60.000 de vânători, în timp ce Bulgaria are 110.000, Grecia 235.000, Franța 1331000, Italia 750000 , iar la nivel European sunt aproximativ 7000000 (șapte milioane) vânători. Mai mult, păsările respective zboară inclusiv pe culoare de zbor din spațiul ex-sovietic, unde sunt aproximativ 2,8 milioane de vănători, și ajung inclusiv în Africa unde se prind cu plasele. Dacă estimarile SOR sau altor ong-uri ar fi corecte, cu siguranță aceste specii ar fi suferit un declin important și ar fi trecut în lista speciilor strict protejate.

Având în vedere toate cele menționate, ABVAV sustine Proiectul de modificare a legii vânătorii mai sus menționat și îndeamnă toți vânătorii și asociațiile de vânătoare să sesizeze instituția Avocatul Poporului cu privire la încălcarea în repetate rânduri, de către Statul Român, a articolului 35 din Constituția României care stabilește dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic și obligă Statul Român să ofere cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

Președinte ABVAV,

Lică Adrian Liviu

13.05.2021

SCRISOARE DESCHISĂ

          Stimate domnule Președinte al României, stimate domnule Prim Ministru, stimate domnule Ministru al Mediului, stimați Parlamentari ai României, stimați jurnaliști, stimați cetățeni ai României,

          La 10 mai 1866, un prinț străin era uns Domn al Principatelor Unite. Acest prinț străin de țară – Karl von Hohenzollern-Sigmaringen – care întemeia dinastia regală românească avea să devină regele României sub numele de Carol I. El este cel care a dobândit independența României, cel care a dotat statul român cu instituții moderne, cel care a ordonat construirea podului de la Fetești-Cernavodă, cel care a construit Castelul Peleș. Tot el este cel care a construit, alături de castelul Peleș și castelul Foișor care avea destinație de casă de vânătoare. Da, pentru că acest prinț străin devenit rege român era și vânător. Mai apoi, toți regii României, Regele Ferdinand, Regele Carol al II-lea și Regele Mihai au fost vânători pasionați, au deținut domenii de vânătoare și cabane de vânătoare, au folosit arme de vânătoare și au patronat vânătoarea din România, organizând această activitate și contribuind la gestionarea și protecția vânatului din România.

          Tot aici merită să-i amintim pe cei doi „prinți” români ai literaturii cinegetice, Ionel Pop și Mihail Sadoveanu, care au lăsat pagini nemuritoare despre această nobilă pasiune.

          Un alt „prinț” străin, dar din “dinastie” bolșevică, Nikita Hrușciov, a venit în 1957 în România și a vânat urși cu trofee medaliate cu aur, fapt care a dus la retragerea trupelor rusești din țară.

          În martie 2021, un alt prinț străin, necunoscut publicului, a venit în România și a vânat tot un urs, care, în urma controlului ordonat de către domnul ministru Tanczos Barna, s-a dovedit a fi fost împușcat perfect legal. Nimic deosebit până aici, doar că pe data de 4 mai 2021, o organizație ecologistă, reprezentată de fapt de un singur personaj, Gabriel Păun, s-a gândit să-și facă țara și strămoșii de ocară în întreaga Uniune Europeană, pe motiv că vânătoarea nu mai reprezintă ceva acceptabil.

          De ce tocmai acum, la două luni după eveniment? Pentru că la aceeași dată de 4 mai 2021 a fost înregistrat la tribunalul Hunedoara dosarul cu numărul 1100/97/2021 în care este trimis în judecată Andrioni Alin Constantin cu acuzația de tentativă de omor. Cine este acest domn? Este activistul și colegul care a condus mașina în care se afla și Gabriel Păun în data de 24 mai 2015, pe raza comunei Coroiești din județul Hunedoara, care a trecut intenționat cu mașina peste un om pe proprietatea lui, Mihalache Bocea, și l-a lăsat cu infirmitate de gradul I (paralizie) pe viață.

          Să fie coincidență scandalul iscat de Gabriel Păun în aceeași zi?

          În acest context, Asociația în Beneficiul Vânătorilor și a Activității de Vânătoare condamnă ferm atacul isteric al unor activiști de mediu și al unor trusturi de presă împotriva vânătorilor și activității de vânătoare legală și cere tuturor autorităților decidente să ia toate măsurile necesare restabilirii ordinii de drept și să asigure respectarea legii în ce privește vânătoarea și protecția faunei cinegetice!

          Considerăm că ceea ce se întâmplă pe toate canalele media sau de socializare în ultimele zile poate fi încadrat perfect în prevederile art. 369 din Codul Penal, respectiv incitarea la ură și discriminare și cerem încetarea imediată a atacului nejustificat și nelegal împotriva vânătorilor și activității de vânătoare.

          Mai mult, aceste organizații nu se limitează doar la atacuri împotriva vânătorilor, ci și împotriva ministerului mediului, forțând guvernarea și legiferarea sub amenințare. Aceste organizații nici măcar nu realizează că de fapt nu vânătorii sunt cei care au mai mult de suferit, ci chiar întregul popor român, prin imaginea terfelită și rostogolită în presă.

          Vânătoarea este o activitate tradițională, cea mai veche activitate umană, de fapt. Se desfășoară sub un cadru legal, prin care îi este recunoscut inclusiv la nivel mondial rolul în menținerea echilibrului natural și în biodiversitate și are un aport important în economia țării, creând mii de locuri de muncă și având un aport substanțial la bugetul țării. Mai mult, vânătorii sunt cei care protejează efectivele de vânat, pe banii lor și fără a cere fonduri publice, spre deosebire de organizații precum Agent Green care sunt mereu în căutare de fonduri guvernamentale și europene provenite din taxele și impozitele plătite de către toți cetățenii.

          Considerăm că trusturile de presă găzduiesc doar pentru rating campania desfășurată de Agent Green prin domnul Gabriel Păun, pentru că aceasta este încărcată de manipulare, informații false și chiar minciuni, iar toate argumentele prezentate sunt de tip emoțional! Acestea nu pot fi însă combătute cu date științifice și argumente de bun-simț, pentru că la emisiunile radio, la TV și la interviuri, presa nu invită decât așa-ziși „experți” în problematica vânătorii sau a pădurilor. Mereu aceiași și aceași. Vedem zilnic încălcat un important principiu al jurnalismului: dreptul la replică. Sunt ignorați complet specialiștii adevărați din silvicultură și cinegetică precum și reprezentanții asociațiilor vânătorești, care au în spate mulți ani de studiu în facultăți de profil și mulți ani de experiență în gestionarea durabilă a vânatului și pădurilor României. România are o faună bogată și o silvicultură apreciată în întreaga Europă datorită acestor specialiști, nu datorită ONG-urilor ecologiste apărute recent și care, pentru că le lipsesc subiectele aducătoare de fonduri, doar caută nod în papură vis-a-vis de vânătoare și vânători.

          Organizații precum Agent Green, Greenpeace, Conservation Carpathia, WWF, încearcă să rostogolească în spațiul public ideea că vânătoarea și vânătorii sunt ceva rău și sunt un pericol pentru natură. Cum se face atunci că România deține cele mai viguroase efective de capră neagră din lume, cele mai numeroase și bune efective de urs din Uniunea Europeană, efective foarte bune de lupi, cerbi și de cocoși de munte? Cum se explică faptul că niciuna dintre speciile de animale sălbatice care se vânează în România nu se regăsește pe lista roșie a IUCN (International Union of Conservation of Nature), organizația care stabilește la nivel mondial speciile periclitate?

Că tot am adus în discuție asta, cum justificați, domnule prim-ministru, acceptarea în funcția de „consilier onorific apolitic” a domnului Gabriel Păun? În ce vă consiliază? Nu găseați un astfel de expert pe aceasta temă atât de actuală în Romsilva, regie de stat a cărei imagine este terfelită pe nedrept și în mod constant de câțiva ani de același ONG pe care îl reprezinta dl. Gabriel Păun, sau la Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea, ambele în subordinea Guvernului sau în ONG-urile care gestionează foarte bine fauna cinegetică de zeci de ani, adică asociațiile de vânătoare?

Da, doamnelor și domnilor, și noi, vânătorii, suntem societate civilă a cărei punct de vedere trebuie ascultat și luat în considerare, mai ales că ne bazăm pe experiență și pe activitatea de succes în conservarea speciilor de animale sălbatice, astfel că acestea nu doar că nu au dispărut sub oblăduirea noastră, dar chiar și-au menținut și crescut efectivele de calitate foarte bună, de vreme ce România este pe harta lumii pe primele locuri în ceea ce privește turismul din acest punct de vedere.

          În marea majoritate a țărilor vânatul este privit ca o resursă regenerabilă. În epoca modernă, vânătorii nu au periclitat niciuna dintre speciile pe care le vânează. Dimpotrivă, ei contribuie activ la salvarea unor specii amenințate.

          Există însă situații în care decidenții au interzis vânătoarea, așa cum s-a întâmplat în unele țări africane, iar acolo rezultatul a fost acela că fauna locală a avut de suferit, în vreme ce în țări ca Africa de Sud sau Namibia, care permit vânătoarea, populațiile de animale sălbatice africane din toate speciile au explodat, iar vânarea acestora a avut un impact pozitiv major pentru economie. De asemenea, turismul în țările africane a crescut datorită vânătorii. Mai există cazul stupid al Olandei, unde guvernul în lipsa vânătorii la gâște sălbatice (gârlițe) a ajuns să gazeze sute de mii de păsări, să arunce carnea lor și să plătească anual zeci de milioane de euro fermierilor, pentru pagubele produse agriculturii.

          Este clar că acolo unde vânătoarea a fost interzisă au apărut dezechilibre, fie în sensul dispariției animalelor sălbatice, fie în sensul suprapopulării, ceea ce a dus la cheltuieli însemnate ale statelor, în loc de încasări provenite din activitatea de vânătoare.

          În continuare, vă vom prezenta câteva aspecte referitoare la situația urșilor din România:

          Ursul nu are dușmani naturali. O ursoaică fată o dată la doi ani, 1-3 pui. În ultimii ani, s-au observat adeseori ursoaice cu 3 sau 4 pui și, mai rar, în două cazuri documentate, chiar cu 5 pui. Presupunând că ajung la maturitate doar doi pui, asta înseamnă o creștere exponențială. Chiar dacă în natură un număr de pui mor din cauze naturale, e ușor de înțeles că astăzi s-a ajuns la un număr de urși cu mult mai mare decât poate suporta habitatul lor natural. Este de asemenea ușor de înțeles că în lipsa intervenției omului, populația de urși va crește continuu.

          De la începutul anului 2019 și până în prezent au fost omorâte de urs în jur de 20 de persoane, au fost rănite aproape 100 de persoane, au avut loc sute și mii de atacuri ale urșilor asupra animalelor domestice de la stâne sau din gospodării aflate în zone rurale. Moarte, suferință și pierderi materiale însemnate. Să încercăm fiecare dintre noi să ne punem măcar o clipă în locul cuiva rănit de urs, sau în locul unui membru al unei familii îndoliate prin atacul unui urs. Cei care suntem orășeni și avem serviciu și salariu, să încercăm să ne punem în locul gospodarului care crește animale și care își vede eforturile, munca și, până la urmă, sursa supraviețuirii lui, distruse peste noapte. Din păcate, adeseori oamenii păgubiți își fac singuri dreptate cum pot: cu otravă, cu mâncare pe calea ferată și pe șosele sau cu capcane. A avut loc chiar și un accident soldat cu victime în care au fost implicate mai multe mașini, după un carambol din cauza unui urs aflat pe o autostradă.

          Niciodată în istoria recentă sau îndepărtată a României nu a fost semnalat un număr atât de mare de urși în situații cu totul neobișnuite sau chiar anormale.

          Mii de alerte ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență ajung aproape zilnic pe telefoanele românilor, prin care sunt avertizați să nu iasă din case, pentru că în localitățile lor sunt urși periculoși.

          Vedem aproape zilnic, în postări pe facebook sau la știri, urși filmați în localități, la pubelele cu gunoaie sau prin parcări, cerșind mâncare.

          Suntem singura țară din lume unde urșii aleargă schiorii pe pârtii. Așa încurajăm noi turismul? Mai e cineva dornic sa meargă cu copiii la schi?

          Stimați jurnaliști, în paginile găzduite de dumneavoastră își face loc nu doar ideea – promovată de organizațiile ecologiste și adepții lor – că vânătoarea este ceva rău, ci și aceea că vânătorii sunt niște psihopați.

          Cum pot fi  60.000 de vânători din România psihopați, dat fiind că la fiecare 5 ani suntem supuși unor examene psihologice și psihiatrice? Cum pot fi peste 5 milioane de vânători din Uniunea Europeană psihopați in corpore? Vânătorii reflectă societatea, sunt din toate categoriile sociale și din toate profesiile. Mulți parlamentari sunt vânători, miniștri, oameni de afaceri, medici, ingineri, jurnaliști, meseriași, profesii liberale și agricultori. Aceștia au familii care înțeleg și îmbrățișează acest mod de viață, cresc copii în acest spirit sănătos, cel al comuniunii cu natura, se comportă exemplar în societate și își aduc un aport important în dezvoltarea ei.

          Dar asta nu e totul. Vânătorii susțin financiar din surse proprii  gestionarea durabilă atât a speciilor cinegetice, cât și a celor strict protejate de lege (printre care se regăsesc carnivorele mari), prin paza fondurilor de vânătoare, prin asigurarea hranei vânatului în momente dificile și prin asigurarea unui echilibru optim în cadrul populatiilor de animale salbatice existente.

          Un alt element exploatat abil pentru opinia publică în campania de dezinformare cu privire la urs sunt cei 7000 de euro prezumați a fi fost plătiți pentru vânarea acestui exemplar.

          Trebuie să vă informăm că Asociația în Beneficiul Vânătorilor și a Activității de Vânătoare nu este un gestionar de fonduri de vânătoare și nici nu-și propune să fie pe viitor. Noi milităm pentru respectarea drepturilor vânătorilor, pentru o imagine curată a activității de vânătoare și pentru educarea corectă a tinerei generații în acest domeniu.

          De aceea, dorim să informăm opinia publică despre cum funcționează asociațiile care gestionează fondurile de vânătoare. Principalele lor venituri sunt cotizațiile de vânătoare plătite de către membri și taxele plătite pentru acțiunile de vânătoare și pentru exemplarele împușcate, fără absolut niciun aport financiar din partea statului, dimpotrivă, doar statul este cel care primește bani de la asociațiile de vânătoare și nu invers. Este de fapt valorificarea unei resurse, banii aceștia întorcându-se în salariile personalului angajat, în cheltuieli diverse și mai ales în redevențele plătite statului pentru fondurile de vânătoare.

          Stimate domnule ministru Tanczos Barna, știți foarte bine cum au stat lucrurile, iar faptul că Ministerul Mediului a acceptat, în 2016, la cererea la fel de isterică a unor activiști de mediu, oprirea vânătorii la urs, a însemnat practic „schimbarea regulilor în timpul jocului” pentru gestionarii care au licitat sume mari pentru redevențele de gestionare ale fondurilor cinegetice, ținând cont că în cadrul respectivelor licitații știau că aveau un număr de urși de împușcat cu care își puteau acoperi financiar o parte din aceste redevențe. La aceasta se adaugă în prezent pesta porcină africană, care a decimat efectivele de mistreț în multe zone din țară, precum și suspendarea vânătorii la păsările de pasaj în sezonul care a trecut. Sunt doar cateva exemple care au făcut ca, în cadrul contractelor de gestionare, bugetele multianuale întocmite de către asociații au avut de suferit modificări majore față de momentul încheierii acestora și care duc ireversibil și la o slăbire a activităților de protecție a faunei, iar acestea , inclusiv prin membrii ei, nu o mai pot susține sau o fac cu o intensitate mai mică.

          Cum vă așteptați ca gestionarii fondurilor de vânătoare să-și mai poată achita obligațiile ce le revin, dacă ministerul pe care-l conduceți nu a inițiat, așa cum era normal, renegocierea contractelor de gestionare în momentul în care a decis oprirea vânătorii la urs și, mai nou, oprirea vânătorii la speciile migratoare?

          O altă minciună este rostogolită în spațiul public și este ușor înghițită de publicul care nu face eforturi de verificare a informațiilor. Aceea că problematica urșilor este generată de faptul că „le-am tăiat pădurile”. Conform inventarului IFN, nu doar că nu le-am tăiat, ci chiar le-am mărit arealul. Imaginile satelitare și studiile profesioniste întocmite de profesori de silvicultură dovedesc asta.

          Un alt ONG plin de “specialiști”, Asociația Alianța pentru Combaterea Abuzurilor, a cerut și a reușit în instanță oprirea vânătorii la toate păsările migratoare un sezon întreg, acest fapt ducând la pierderi financiare imense din partea asociațiilor de vânătoare și făcând peste 10.000 de vânători să renunțe. Am mai rămas aproximativ 50.000 de vânători în România, vânători din a căror bătaie a puștii ACA “a salvat” păsările migratoare. FALS! Acele păsări, după ce pleacă din țara noastră, pe toate culoarele de zbor merg în bătaia puștilor a milioane de vânători care nu au un Agent Green sau ACA să le oprească vânătoarea.  Pe culoarul de migrație al păsărilor Est-Elbic, Pontic și Sarmatic (Estic) Bulgaria are 110.000 de vânători, Grecia are 235.000, Moldova are 14.000, iar Rusia are 2,8 milioane de vânători, ultimele două țări nesupunându-se reglementărilor UE. Pe culoarul de migrație Ponto-Bulgar (Vestic), Polonia are 110.000 de vânători, Ungaria are 60.000, Slovacia are 55.000, Bosnia-Herțegovina are 50.000, iar Albania 14.000. Așadar, unde e „salvarea” dacă acele păsări care stau în România doar câteva luni, se împușcă oricum în alte țări care știu să profite economic de pe urma acestora, în același timp oferind și un echilibru din punct de vedere al pagubelor în agricultură?

          Nimeni nu ține însă cont de o altă realitate ce este ignorată chiar și de organizațiile ecologiste, aceea că datorită agriculturii intensive pe suprafețe mari, a monoculturilor și a practicilor distructive care stau la baza ei, 57% din păsările protejate și folositoare agriculturii au dispărut. Nu am văzut în spațiul public nicio poziție oficială a așa-zișilor “protectori” pe aceasta tematică, în schimb, lanurile imense de grâu au luat locul viilor și livezilor pline de salbăticiuni, pentru că niște afaceriști cu interese și cu influență prin Ministerul Agriculturii au pus presiune (și culmea, au si reușit) ca viile și livezile să se poată defrișa fără să mai existe obligația de a fi înlocuite cu același gen de cultură, și care în prezent se transformă în teren arabil, distrugându-se practic sute de mii de hectare din habitatul naturaln al faunei cinegetice.  

          Manipularea faptelor în interesul obținerii de fonduri nu se oprește aici. Domnul Gabriel Păun, prin Agent Green, vehiculează ideea conform căreia chiar țăranii și crescătorii de animale sunt vinovați, deoarece nu-și îngrădesc proprietățile, nu-și taie pomii fructiferi din grădină și nu-și țin stupii în casă. Pătura socială muncitoare și săracă este întotdeauna vinovată de ceva. Animalul sălbatic este mai presus de om. Ursul trebuie protejat, în ciuda faptului că are la noi cel mai numeros efectiv din UE. Suntem siguri că veți înțelege ridicolul acestor afirmații.

          În privința gestiunii problematicii urșilor există două tipuri de abordări. ONG-urile de mediu și o parte a populatiei consideră că vânătoarea este inacceptabilă și propun soluții precum relocarea, hrănirea, încercuirea proprietăților cu tot felul de garduri și, mai nou, propun în mod incredibil ca cetățenii din zonele rurale să își taie pomii fructiferi din curte. Menționăm că nicăieri în lume nu s-a putut demonstra că aceste măsuri ar putea fi eficiente.

          Relocarea urșilor în țări care au efective mici de urs s-a încercat fără succes, întrucât nici o țară nu acceptă surplusul nostru de urși. Relocarea urșilor problemă în interiorul țării noastre nu e altceva decât mutarea problemei dintr-o zonă în alta.

          Gardurile de orice fel nu constituie un impediment pentru această specie, fapt dovedit și de accidentele cu urși de pe autostrăzi (care au garduri împotriva  animalelor). Experiența fermierilor din Austria, Elveția, Italia sau Franța atestă că gardurile electrice nu sunt o barieră în calea urșilor.

Hrănirea permanentă a urșilor nu e posibilă, pentru că incumbă atât costuri enorme, pe care societatea noastră nu și le poate asuma, cât și dificultăți logistice și de transport insurmontabile. În plus, hrănirea reprezintă calea prin care aceste animale pierd capacitatea de a se hrăni natural.

          Propunerea “specialistului” de mediu de la Agent Green, domnul Gabriel Păun, care îndeamnă cetățenii de la sate să își taie pomii fructiferi de pe proprietățile lor, vă lăsăm să o judecați singuri.

          Reprezentații vânătorilor constituiți în asociații (în fapt tot ONG-uri) consideră că reluarea vânatorii bazate pe principii responsabile de management cinegetic este singura cale posibilă pentru:

    – o gestiune responsabilă spre binele speciei;

    – evitarea unor noi și tot mai numeroase tragedii în care cetățeni nevinovați își pierd viața sau sunt răniți;

    – reducerea la cote acceptabile a situațiilor de agresiune și pagube produse sectorului zootehnic;

    – continuarea unor activități firești în țară, precum turismul, sporturile de iarnă, culesul ciupercilor și fructelor de pădure, drumeții, campare, sau picnic;

    – folosirea unei resurse regenerabile cu beneficii economice pentru comunități și pentru bugetul național.

          Având în vedere cele de mai sus, Asociația în Beneficiul Vânătorilor și a Activității de Vânătoare solicită Guvernului României, Ministerului Mediului și Parlamentului României revenirea la situația firească, rațională și bazată  pe realitățile momentului, prin care reglementarea intervenției omului prin vânătoare și implicit prin vânători să se facă conform legislației deja existente pentru toate speciile de vânat la care se face evaluare și ale căror efective depășesc numărul optim, nefiind incluse în nicio listă de specii periclitate, sau pe cale de dispariție, pe teritoriul României. O astfel de abordare ar asigura climatul firesc și normal al lucrurilor, putând susține astfel obligația constituțională a statului român de a asigura un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic, așa cum este prevăzut in art. 35 din Constituția României.

          Cerem de asemenea tuturor trusturilor de presă și tuturor jurnaliștilor să înceteze atacurile permanente la adresa vânătorilor și să prezinte eventualele știri echidistant, cu acceptarea dreptului la replică.

Cu stimă,

Adrian Lică

Președinte A.B.V.A.V.

09.04.2021

Răspunsul ABVAV la Întâmpinarea Asociației Alianța pentru Combaterea Abuzurilor, în dosarul cu nr. 1565/197/2021, în care Asociațiea în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare a cerut dizolvarea Alianței pentru Combaterea Abuzurilor:

Nr. 26/28.03.2021

Punct de vedere al Asociației în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare cu privire la procedura de stabilire și aprobare a cotelor de recoltă la speciile de interes cinegetic la care nu se face evaluare:

Nr. 21/ 23.02.2021

Asociația în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare a trimis o scrisoare deschisă către mai multe Instituții ale Statului, cerând aplicarea legislației în vigoare pentru salvarea fondului cinegetic național, dar și implementarea unor obiective prioritare ale asociației în domeniul vânătorii:

Nr. 19/15.02.2021

Cerere către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor de a transmite, conf. dispozițiilor Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public, planurile concrete ale MMAP în ce privește vânătoarea în sezonul 2021-2022 la speciile prezente în anexele 3, 4 și 5 din Ordinul 1400/2020 și anulate de către Instanță:

Nr. 18/ 15.02.2021

Punct de vedere al ABVAV cu privire la Proiectul de Ordin pentru aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetica admise la vânătoare, supus dezbaterii publice în data de 05.02.2021, pe site-ul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor:

Nr. 14/27.01.2021

Cerere către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării:

Nr. 13/ 26.01.2021

Cerere către Înstanța judecătoriei Brașov de dizolvare a Asociației ” Alianța Pentru Combaterea Abuzurilor”:

Nr. 12/19/01/2021

Prezentare date concrete către Poliția Română, Direcția Explozivi și Substanțe Periculoase:                    

Nr. 11/07.01.2021

O nouă solicitare către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în care le cerem să respecte termenele legale de răspuns la solicitările noastre, respectiv să ia atitudine pentru ca vânatoarea în România să revină la normal:

Nr. 07/09.12.2020

Solicitare catre Poliția Română, Direcția Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase, cu privire la respectarea legislației în domeniu:

Nr. 06/ 07.12.2020

Solicitare către Garda Natională de Mediu cu privire la activitatea acestei instituții și cuantumul de amenzi aplicate pentru indendierile de păduri, vegetație uscată și miriști:

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 002-745x1024.jpg
Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este 003-745x1024.jpg

Nr. 05/06.12.2020

Solicitare către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor cu privire la Decizia Curții de Apel Brașov de suspendare OM 1400 din 13.07.2020 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada 2020-14 mai 2021: